Atanasie cel Mare, Chiril al Alexandriei, părinți ai Bisericii, arianism, nestorianism, sinod, ecumenic, teologie dogmatică, Sfinții Părinți, Alexandria, exil, Ortodoxie, credință, mărturisire, sfințenie, viața Bisericii, modele de urmat
Iubiți credincioși,
Astăzi ne aplecăm cu evlavie și cu inimă smerită asupra vieții și învățăturilor a doi dintre cei mai mari luminători ai Bisericii noastre: Sfinții Ierarhi Atanasie și Chiril, arhiepiscopii Alexandriei. Numele lor strălucesc în calendarul nostru ca stele călăuzitoare, iar faptele lor ne inspiră și ne îndeamnă la o viață mai profundă de credință.
Sfântul Atanasie, numit pe drept cuvânt cel Mare, a trăit într-o vreme de mari tulburări teologice. Erezia ariană, care nega dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, a pus în pericol însăși temelia credinței noastre. Cu o curaj ieșit din comun, Sfântul Atanasie s-a ridicat împotriva acestei erezii, apărând cu tărie dreapta credință. Deși a fost exilat de mai multe ori, el nu și-a încetat lupta, devenind astfel un model de mărturisire a credinței.
Sfântul Chiril, urmașul lui Atanasie pe scaunul episcopal al Alexandriei, a continuat lupta pentru apărarea Ortodoxiei, confruntându-se cu o altă erezie gravă: nestorianismul. Această erezie nega unitatea persoanei lui Hristos, despărțind natura divină de cea umană. Cu o teologie profundă și cu o hotărâre de fier, Sfântul Chiril a condamnat această erezie la Sinodul de la Efes, apărând astfel învățătura Bisericii despre Maica Domnului ca Născătoare de Dumnezeu.
Ceea ce îi unește pe cei doi sfinți este iubirea lor față de Hristos și dorința de a apăra adevărul credinței. Ei au fost adevărați păstori ai Bisericii, îngrijind cu sfințenie de sufletele credincioșilor. Prin cuvântul lor, prin scrierile lor și prin exemplul vieții lor, ei au luminat mințile și inimile multor generații de creștini.
Dar ce semnificație are viața și opera acestor sfinți pentru noi, creștinii de astăzi? În primul rând, ne învață că credința nu este doar o teorie, ci o viață. Ea cere angajare, sacrificiu și mărturisire. În al doilea rând, ne arată că Biserica este o comunitate care se luptă în permanență pentru adevăr și împotriva ereziilor. În al treilea rând, ne îndeamnă să fim mereu vigilenți și să ne apărăm credința cu curaj și cu înțelepciune.
Sfinții Atanasie și Chiril ne sunt modele de urmat. Ei ne învață ce înseamnă să fii creștin adevărat, să trăiești după Evanghelie și să-L mărturisim pe Hristos în toate împrejurările vieții. Să ne rugăm ca și noi să putem fi vrednici urmași ai acestor mari sfinți și să ne străduim să clădim Biserica lui Hristos aici, pe pământ.